Ce s-a schimbat dupa evaluarea initiala
La începutul toamnei am pornit un exercițiu simplu: să verificăm cum arată de fapt scena creativă din București după un an de evenimente, expoziții și proiecte finanțate prin fonduri locale. Evaluarea inițială a fost mai degrabă o listă de intenții — spații de coworking, ateliere deschise, câteva nume de designeri independenți. După trei luni de vizite, discuții și notițe, imaginea s-a schimbat considerabil.
Prima surpriză a fost legată de cartiere. Zona Uranus, de exemplu, nu mai este doar un punct pe harta turistică. Atelierele de ceramică și micile galerii din casele vechi au început să țină program fix, iar locuitorii vin la vernisaje fără să fie nevoie de un eveniment special. Nu e o transformare spectaculoasă, ci una lentă, care se vede mai degrabă în obiceiurile oamenilor decât în statistici.
Un alt lucru care s-a schimbat ține de modul în care artiștii își prezintă munca. Interviurile din vară arătau o generație care aștepta invitații din partea instituțiilor. Acum, mai mulți creatori își organizează singuri expoziții în spații închiriate pe termen scurt, cu bugete mici, dar cu un control mult mai mare asupra contextului. Am stat de vorbă cu trei dintre ei și toți au spus același lucru: nu mai contează atât de mult cine te validează, ci cine vine să vadă lucrarea.
Desigur, există și limite. Finanțarea rămâne o problemă cronică, iar multe proiecte bune se opresc după primul sezon. De asemenea, presiunea de a produce constant pentru rețele sociale a dus la o uniformizare a limbajului vizual — multe lucrări arată bine în feed, dar pierd din forță în spațiul fizic. E o discuție pe care am purtat-o cu Gabriel Croitoru, curator invitat la o expoziție din Timișoara, și care merită o analiză separată.
Ce rămâne după această evaluare? O hartă mai clară a locurilor unde se întâmplă lucruri reale, o listă de oameni care chiar fac muncă de teren și o înțelegere mai nuanțată a diferențelor dintre orașe. Clujul are o infrastructură mai bună pentru evenimente, Timișoara are o comunitate mai strânsă, iar Bucureștiul câștigă prin diversitate, dar pierde prin incoerență. Nu e un verdict, ci un punct de plecare pentru următoarele luni.